Statutul juridic al Bisericii Ortodoxe în Spania

Back to Blog
Statutul juridic al Bisericii Ortodoxe în Spania
Posted by: David Băltăreţu Tags: , , , , Comments: One Comment

Statutul juridic al Bisericii Ortodoxe în Spania

 

TORRES GUTIÉRREZ, ALEJANDRO (COORD.), STATUTUL JURIDIC AL BISERICII ORTODOXE ÎN SPANIA.

AUTONOMIE, LIMITE ȘI PROPUNERI DE LEGE FERENDA,

Ed. Dykinson, Madrid 2020, 269 p.

 

 

David Băltărețu

Universitatea Publică de Navarra

 

 

La prestigioasa editură Dykinson din Madrid, specializată în studii juridice, a apărut de curând un volum colectiv coordonat de Alejandro Torres Gutiérrez, titularul Catedrei de Drept Constituțional al Universității Publice de Navarra, din Pamplona – Spania. Acest studiu, reculege contribuțiile a diverși teologi, juriști și sociologi, care au participat la Simpozionul „Autonomie și limite ale Bisericii Ortodoxe în Spania„, organizat de către Universitatea Publică de Navarra în data de 22 noiembrie 2019. Ortodoxia reprezintă una din minoritățile religioase cele mai însemnate din Spania din punct de vedere numeric. Cu toate acestea, are un statut juridic destul de incert, care merită să fie studiat de către specialiștii în materie de libertate religioasă.

Lucrarea, a fost finanțată de către Proiectul de cercetare „Statutul Bisericii Ortodoxe în Spania: Autonomie și limite„, sponsorizat de către Fundația Pluralismo y Convivencia a Ministerului de Justiție spaniol. Acest proiect a fost condus de către Alejandro Torres Gutiérrez.

Coordonatorul acestei lucrări, se preocupă de mai mulți ani de regimul juridic al minorităților religioase din Spania, pentru dreptul libertății de conștiință, de egalitate și de ne-discriminare, ajutând în mai multe ocazii Biserica Ortodoxă din Spania, mai ales pe Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei și Portugaliei în chestiuni juridice.

În introducerea cărții, este prezentată de o manieră foarte bine structurată și schematizată, regularizarea dreptului fundamental al libertății religioase în Spania precum și statutul juridic actual al ortodoxiei spaniole, a cărui caracteristică principală este lipsa unui Acord de cooperare ad hoc cu Statul.

Prima contribuție din această lucrare este o viziune sociologică asupra minorităților religioase din Spania, semnată de Josexto Beriain și de Javier Gil-Gimeno de la Universitatea Publică de Navarra. Aceștia prezintă o perspectivă foarte interesantă a minorităților religioase prezente în Spania, din punctul de vedere al sociologiei religiilor, analizând factorul religios din această țară, tot mai afectată de creșterea fenomenului secularizator.

După această introducere sociologică, cartea continuă cu contribuțiile a patru teologi, reprezentanți ale principalelor jurisdicții ortodoxe prezente în Regatul Spaniei. Primul este Timotei Lauran, episcopul ortodox român al Spaniei și Portugaliei, care prezintă provocările la autonomie și limitele Bisericii Ortodoxe Române în Spania. Eparhia românească cu sediul la Madrid, reprezintă cel mai mare colectiv de credincioși ortodocși din Spania.

Sunt destul de numeroase problemele cu care se confruntă această jurisdicție ortodoxă din punct de vedere juridic. În primul rând, episcopul Timotei se referă la „discordanțele dintre Constituția Spaniei din 1978 și câteva Decrete și Legi care aduc cu sine discriminări între cetățenii ortodocși din Regatul Spaniei și restul cetățenilor de confesiune catolică, protestantă, iudaică sau musulmană” (p. 38).

Ierarhul continuă să expună gravitatea acestor discriminări, având în vedere că românii sunt cetățeni ai Uniunii Europene și faptul că există anumiți cetățeni spanioli convertiți la ortodoxie, implică o discriminare a statului spaniol împotriva propriilor săi cetățeni, călcându-li-se anumite drepturi fundamentale.

Una prin problemele principale este predarea religiei în școlile publice. Copiii ortodocși nu sunt deloc puțini, dar nu au acces la acest drept, întrucât statul nu are semnat încă un Acord de Cooperare cu confesiunea ortodoxă. O altă chestiune importantă este asistența religioasă în centrele penitenciare, lucru care iar nu este prevăzut pentru ortodocși, întrucât acest drept este reglementat de către Decretul Regal 190/1996, din 9 februarie, prin care se aprobă Regulamentul penitenciar și care prevede ca asistența religioasă a prizonierelor să se stabilească în Acordurile încheiate între stat și confesiuni, acord de care ortodoxia nu beneficiază, întrucât nu există dorință politică în acest sens.

Episcopul român menționează și puținele situații fericite, cum este cazul Comunității Autonome catalane, unde Departamentul centrelor penitenciare a acordat preoților români din Catalonia permise pentru a putea vizita prizonierii români.

Lista problemelor continuă cu o altă gravă limitare și anume înscrierea preoților ortodocși români și a familiilor lor în sistemul asigurărilor sociale spaniole. După numeroase întruniri nesatisfăcătoare cu autoritățile ministeriale, ani de zile preoții români nu au beneficiat de acest sistem. Soluția provizorie care s-a găsit a fost aplicarea Decretului Regal 822/2005, din 8 iulie, prin care se reglementează asigurările sociale ale clericilor Bisericii Ortodoxe Ruse a Patriarhiei Moscovei din Spania și în cazul preoților români. Este o soluție provizorie, pentru că Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei și Portugaliei încă speră la găsirea unei soluții proprii, întrucât spre deosebire de clericii ruși, preoții români sunt cetățeni europeni și este necesară o lege specială pentru aceștia.

Episcopul ortodox român încheie capitolul despre limitările la care este supusă Biserica Ortodoxă Română în Spania, cu o altă gravă problemă, care implică încă o dată, un comportament discriminatoriu din partea autorităților spaniole. Este vorba despre problema lăcașurilor de cult și scutirea de taxe și impozite. Din datele furnizate de episcop, vedem cum o bună parte din parohiile românești funcționează în spații catolice, simbol al bunelor relații frățești între cele două confesiuni. O mică parte, a reușit să aibă în proprietate lăcașurile de cult unde funcționează, iar majoritatea își desfășoară activitatea în spații închiriate. Problema ridicată de către ierarh este faptul că parohiile eparhiei sale, precum și Catedrala Ortodoxă Română din Madrid, trebuie să plătească IBI (Impozitul de Bunuri Imobile), în ciuda faptului că în bisericile românești „nu se desfășoară nicio activitate economică” (p. 40). Este evident regimul discriminator la care sunt supuse confesiunile fără Acord cu statul, care sunt nevoite să plătească acest impozit și multe altele pe lângă, în timp ce confesiunile cu Acord, sunt scutite.

Parohiile ortodoxe românești din Spania desfășoară o activitate filantropică exemplară, ceea ce face ca Episcopia românească să fie „practic un ONG” (p. 41). În ciuda acestui lucru, nu este scutită de taxe așa cum este cazul ONG-urilor filantropice și nici nu beneficiază de ajutor de la Stat.

Episcopul concluzionează spunând că eparhia sa, fiind relativ recent înființată (în anul 2007, iar în anul 2008 a fost hirotonit și instalat primul său titular în persoana semnatarului acestui capitol), nu are proprietăți pe care să le poată închiria pentru a se putea susține financiar și pentru a sponsoriza activitățile sociale și filantropice. Întreaga finanțare a Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei se bazează pe donațiile credincioșilor.

Următoarea contribuție din această carte poartă semnătura lui Dimitrie (Rogelio) Saez, Vicarul General al Mitropoliei Ortodoxe Grecești din Spania și Portugalia, sub ascultarea canonică a Patriarhiei Ecumenice. Aportul său la această lucrare, este o sinteză istorică a relațiilor hispano-bizantine și mai apoi hispano-grecești. A doua parte a capitolului său, este o prezentare canonică, în care autorul explică prerogativele Tronului Ecumenic, stabilite de către diverse sinoade istorice. Cea de-a treia și ultimă parte a textului arhimandritului Dimitrie, vorbește despre organizarea diasporei ortodoxe, prezentând-o din punctul de vedere al Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului.

Din punct de vedere juridic, se cuvine a menționa faptul că jurisdicția ortodoxă grecească a fost introdusă în anul 1992 în Acordul de Cooperare cu Federația Comunităților Evanghelice din Spania (FEREDE), printr-o figură juridică destul de incertă numită ospitalitate juridică și prin urmare se bucură de beneficiile acestui acord.

Cel de-al treilea teolog care a contribuit la apariția acestui volum este Andrey Kordochkin Shirokshin, parohul Catedralei Ortodoxe Ruse Sf. Maria Magdalena din Madrid și Vocalul Comisiei Consultative a Libertății Religioase din partea Bisericilor Ortodoxe din Spania. În această scurtă prezentare, preotul Andrey ne introduce în ortodoxia rusă spaniolă, explicându-ne prin date sociologice situația cetățenilor ruși care trăiesc astăzi în Spania precum și cea a parohiilor în care aceștia s-au organizat. De asemenea, explică contextul înființări Episcopiei Ortodoxe Rusești de Madrid și Lisabona în anul 2018 și instalarea arhiepiscopului Nestor Sirotenko, ca prim ierarh al acestei noi unități bisericești.

Putem observa cum problemele întâmpinate de către ortodoxia rusească în Spania sunt practic aceleași cu cele ale comunității românești, întrucât ambele nu beneficiază de un Acord cu statul. Pentru ca o confesiune să ajungă la acest acord, care reprezintă maximul grad de recunoaștere juridică în Spania, statul cere un singur interlocutor. De aceea, confesiunile protestante s-au unit din punct de vedere juridic în Federația Comunităților Evanghelice din Spania (FEREDE), tot așa făcând și comunitățile evreiești și cele islamice. Același lucru au făcut și ortodocșii, creând în anul 2018, Federația Ortodoxă din Spania, de care aparține Episcopia Ortodoxă Română din Spania și Portugalia și Episcopia Ortodoxă Rusească de Madrid și Lisabona. Cu toate acestea însă, din partea statului nu există deocamdată dorință politică de a încheia un Acord cu ortodocșii.

Ultima mare jurisdicție ortodoxă prezentă în Spania este cea a Patriarhiei Sârbe, care funcționează printr-un vicariat, cunoscut sub numele de Biserica Ortodoxă Spaniolă, întrucât majoritatea clerului și a credincioșilor sunt cetățeni spanioli nativi. Autorul capitolului despre ortodoxia sârbească din Spania este preotul Joan García, Vicarul General pentru Spania și Portugalia al Patriarhiei Sârbe.

Acesta explică în scurta sa contribuție începuturile Bisericii Ortodoxe Spaniole în Barcelona anilor 1970. De asemenea, preotul spaniol povestește activitățile realizate de către vicariatul condus de acesta, fiind în mare parte relaționate cu promovarea ortodoxiei în spațiul iberic, cum ar fi spre exemplu Școala Teologică „Sf. Grigorie Palama” din Barcelona, care oferă cursuri de teologie ortodoxă atât la zi cât și online, tuturor celor interesați în cunoașterea orientului creștin. Majoritatea studenților acestei instituții, provin din țări latino-americane și urmează cursurile în regim online.

Se cuvine a menționa că Vicariatul Ortodox Sârb pentru Spania și Portugalia, ca și Mitropolia grecească, au fost introduse prin ospitalitatea juridică în Acordul încheiat între Stat și FEREDE în 1992 și beneficiază de aceleași drepturi. Aceste două jurisdicții ortodoxe sunt singurele care se bucură de drepturile confesiunilor cu Acord, în timp de jurisdicția românească și cea rusească, deși sunt mult mai mari din punct de vedere numeric și au completat toți pașii premergători, cum ar fi crearea Federației Ortodoxe din Spania, încă așteaptă voința politică din partea autorităților statale pentru a încheia un Acord. Mai mult decât atât, ierarhul român și cel rus au invitat pe ierarhul grec și pe vicarul sârb să intre în Federația Ortodoxă din Spania, pentru ca ortodoxia să fie unită pe plan juridic, pentru a reprezenta o forță mai mare în fața statului. Din păcate însă, ortodocșii greci și sârbi nu vor să renunțe la drepturile de care beneficiază momentan, deși sunt prevăzute pentru confesiunile protestante. Acest lucru, implică o diviziune gravă a ortodoxiei, întrucât în Spania, vorbim de ortodocși care au toate drepturile prevăzute de stat, deși nu sunt ale lor și în același timp avem și ortodocși care nu beneficiază de acestea, pentru că din punctul de vedere al statului, nu au suficientă forță.

Această primă parte a lucrării se încheie cu studiul semnat de Georgică Grigoriță de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, care prezintă o analiză canonică foarte profundă și bine fundamentată a diasporei ortodoxe, în care ne explică modul de organizare a bisericilor locale ortodoxe din Occident.

 

Cea de-a doua parte a acestui volum colectiv tratează diverse teme juridice actuale, analizând statutul juridic al ortodoxiei spaniole astăzi.

Prima contribuție în acest sens, aparține lui  Dionisio Llamazares Fernández, Profesor emerit al Universității Complutense din Madrid și Director al Catedrei „Laicitate și Libertăți Publice” a Universității Carlos III din Madrid. Profesorul Llamazares Fernández este recunoscut drept unul din marii specialiști ai Spaniei în ceea ce privește materia relației Biserică-Stat. Tema tratată de acesta în lucrarea de față este cea a Acordurilor de Cooperare dintre Stat și confesiunile minoritare (protestanți, evrei, musulmani) în 1992, de care după cum am văzut beneficiază și două jurisdicții ortodoxe, cea grecească și cea sârbească, prin figura ospitalității juridice oferite de FEREDE (federația protestantă). Trebuie menționat faptul că putem considera informațiile oferite de Llamazares Fernández drept informații de primă mână, întrucât aceste Acorduri s-au semnat în timpul mandatului său de Director General pentru Culte în cadrul Ministerului de Justiție spaniol.

Cea de-a doua contribuție aparține lui Mercedes Vidal Gallardo de la Universitatea din Valladolid, care aportă o serie de propuneri în materia asigurărilor sociale a clericilor Bisericii Ortodoxe, între care aflăm semnarea unui Acord ad hoc cu jurisdicțiile română și rusă, precum și intrarea în vigoare a unui Decret Regal, care să reglementeze asigurarea socială a clericilor ortodocși români.

Volumul continuă cu un text despre profesoratul de religie, semnat de Ana Leturia Navaroa de la Universitatea din Țara Bascilor. Trebuie menționat faptul că doar confesiunile cu Acord au dreptul de a preda religia lor în școlile publice.

Un alt autor al acestei lucrări de cercetare este Radu Sorin Ursu, parohul Parohiei Ortodoxe Române din Vitoria și Inspector eparhial al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei. Preotul Radu prezintă un studiu despre limitările la autonomia clericilor ortodocși din Spania, între care pune accent pe asistența religioasă în centrele publice, pe predarea religiei în școli, pe problema lăcașurilor de cult și pe impozitele pe care parohiile trebuie să le plătească pentru faptul că ortodoxia nu are Acord cu statul. Părintele Radu oferă și un trist exemplu, cum este cel al Parohiei Ortodoxe Române din orașul Guadalajara, care a pierdut terenul obținut cu scopul construirii bisericii parohiale, din pricina imposibilității de a plăti IBI (Impozitul pe Bunuri Imobile), taxă de care sunt scutite toate confesiunile cu Acord (p. 207).

Următoarea contribuție are semnătura coordonatorului lucrării, Alejandro Torres Gutiérrez, care face o analiză a finanțării economice directe și a scutirilor fiscale în cazul Bisericii Ortodoxe în Spania. Profesorul Torres Gutiérrez pune accentul pe diferența existentă între statutul juridic al ortodoxiei grecești și sârbești și cel al ortodoxiei românești și rusești. Autorul identifică două principale probleme care împiedică încheierea unui acord cu Biserica Ortodoxă: „lipsa de voință politică” și „lipsa unui interlocutor valid” (p. 216). Textul continuă cu o expoziție clară și bine structurată a cooperării economice directe și indirecte pentru cele două biserici ortodoxe care beneficiază de ospitalitate juridică în sânul FEREDE și pe urmă continuă cu o analiză a situației aplicabile celorlalte biserici ortodoxe, care nu au Acord. Propunerea de lege ferenda oferită de Torres Gutierrez este aceea că necesitatea încheierii unui Acord între statul spaniol și Biserica Ortodoxă este urgentă. De asemenea, juristul vede necesară o unitate în ceea ce privește regimul juridic al ortodoxiei spaniole, care să facă posibil accesul la regimul beneficiilor fiscale de care se bucură confesiunile cu Acord.

Fără niciun fel de îndoială, una din problemele cele mai stringente cu care se confruntă ortodoxia în Spania este cea a lăcașurilor de cult. Pentru asta, José Antonio Rodríguez García de la Universitatea Rey Juan Carlos din Madrid, a realizat o analiză interesantă în acest sens, menționând probleme ortodoxiei cu regimul urbanistic al orașelor spaniole. Au existat cazuri în care parohiile ortodoxe s-au văzut nevoite să-și închidă bisericile și să se mute în alte locuri de slujire, din pricina legilor municipale.

Volumul se încheie cu contribuția lui David Băltărețu, cercetător al Departamentului de Drept al Universității Publice de Navarra, care concluzionează oarecum situația ortodoxiei în Spania prin prezentarea provocărilor cu care această confesiune se confruntă astăzi și cele cu care se va confrunta în viitorul apropriat.

În concluzie, putem afirma că această carte reprezintă primul studiu juridic despre confesiunea ortodoxă publicat în Spania. Este o publicație necesară, binevenită, mai ales în acest moment când această confesiune atât de numeroasă, dar din păcate atât de puțin cunoscută societății iberice, a făcut deja toți pașii necesari pentru a atinge maximul grad de recunoaștere juridică și anume Acordul de Cooperare cu statul spaniol. Sperăm ca această analiză sociologică, teologică, canonică, dar mai ales juridică, să-și împlinească scopul de a-i conștientiza pe liderii politici că statul mai are mult drum de parcurs pentru a recunoaște drepturile fundamentale, precum cel al libertății religioase și că trebuie să observe până la ce punct discriminează un sector important al societății, care își cere drepturile recunoscute de către legea supremă și anume Constituția din 1978.

Comment (1)

  • Viorel Vasile Reply

    Felicitări pentru frumoasa și bogata recenzie a lucrării! Dumnezeu să-ți înmulțească darul!

    21 octombrie 2020 at 9:04

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to Blog
Comments Box SVG iconsUsed for the like, share, comment, and reaction icons

2 days ago

Catalin Raiu #forb

Am participat împreună cu Csaba Asztalos, președintele CNCD, la emisiunea moderată de Tiberiu Nica cu tema: Libertatea religioasă în pandemie #FreedomOfReligion #FoRB #FoRBRomania
fb.watch/9vFmmZ96zi/
...

3 days ago

Catalin Raiu #forb

Marking the International Day for Tolerance, #ODIHR is publishing its hate crime data for 2020.

The 2020 data contain information provided by participating States, civil society and international organizations. This includes official data reported by 42 states, including disaggregated official hate crime statistics for 36 countries.

The data also include information on hate incidents in 46 participating States, as reported by 136 civil society groups, UNHCR and OSCE missions. These contributions amount to 7,181 hate incidents, including 3,173 disaggregated statistical incidents and 4,008 descriptive incidents.
#FreedomOfReligion #FoRB #OSCE
hatecrime.osce.org/hate-crime-data?year=2020-
...

Marking the International Day for Tolerance, #ODIHR is publishing its hate crime data for 2020.

The 2020 data contain information provided by participating States, civil society and international organizations. This includes official data reported by 42 states, including disaggregated official hate crime statistics for 36 countries.

The data also include information on hate incidents in 46 participating States, as reported by 136 civil society groups, UNHCR and OSCE missions. These contributions amount to 7,181 hate incidents, including 3,173 disaggregated statistical incidents and 4,008 descriptive incidents.  
#FreedomOfReligion #FoRB #OSCE
https://hatecrime.osce.org/hate-crime-data?year=2020-

4 days ago

Catalin Raiu #forb

Viața religioasă a fost uitată și-n acest program de guvernare. Cultele religioase sunt menționate doar accidental acolo unde statul are nevoie de legitimitatea politică a Bisericii (ex: campania de vaccinare și pactul național de solidaritate). Bisericii i se cere să gireze cu legitimitatea ei politicile statului, este văzută ca subiect al guvernării, nu și ca obiect, în ciuda faptului că în România 🇹🇩 peste 99% din populație își declară calitatea de membru al unui din cele 18 culte religioase.
Statul e interesat de ce poate FACE Biserica pentru societate, nu de ceea ce ESTE Biserica în societate. Ca și în perioada de debut a pandemiei, statul pare interesat de instrumentalizarea politică a cultelor religioase, nu de modalitatea în care libertatea religioasă ca drept fundamental al omului este structurată și detaliată în politici publice.
Tot risipită printre rânduri, „#religia” este asociată cu minoritățile naționale doar ca justificare democratică a corporatizării deciziei politice nu pentru a armoniza relația dintre drepturile fundamentale sau coordonarea de politici publice inclusiv în zona dialogului interreligios și interconfesional.
Nu e întâmplătoare această lipsă de interes dublată de o lipsă acută de expertiză pe domeniul relației stat-culte având în vedere că în ultimii 2 ani am asistat deopotrivă la decizii stângace privind restricționarea vieții religioase în pandemie sancționate de Curtea de Apel din București, la o lipsă acută de comunicare și mai ales la absența unui cadru predictibil care să guverneze relația dintre stat și culte în beneficiul întregii societăți prin intermediul libertății religioase.
Dincolo de aceste lucruri, pandemia ne-a arătat că, față de multe țări din Uniunea Europeană 🇪🇺, relația stat culte din România suferă de câteva patologii:
1. Nu e normată de principiul libertății religioase, ci e mai degrabă corporatizată pe rețete interbelice sau comuniste;
2. Nu aveam o strategie națională care să acopere intențiile publice referitoare la viața religioasă; așadar, nu există o predictibilitate în privința politicilor publice;
3. E bazată pe înțelegeri informale, tăinuite și exclusiviste, nu articulată într-o platformă de comunicare transparentă și incluzivă care să implice toți actorii legitim interesați, așa cum recomandă #OSCE și cum practică țări precum Marea Britanie🇬🇧;

Nici în acest program de guvernare nu avem nici măcar un angajament formal de respectare a principiilor care guvernează viața religioasă în Europa: libertatea religioasă, autonomia cultelor (pusă sub semnul întrebării în pandemie și reparată doar parțial de instanța de judecată), predictibilitate, subsidiaritate și transparență decizională.
Absența referințelor la religie/culte în programul de guvernare nu face decât să țină țara noastră la distanță de bunele practici europene, în proximitatea nostalgiilor non-democratice și într-o indiferență malignă față de libertatea religioasă.
...

Comment on Facebook

Observații corecte, domnule Raiu. Mi-ar plăcea tare mult dacă pe lângă termenul „culte” ar apărea în comentariile dumneavoastră și termenii „asociații religioase” și „grupuri religioase”, întrucât nu toți cei peste 99% dintre credincioși fac parte din cele 18 culte din România. Și credincioșii din asocieri și grupări religioase mai mici sunt importanți și s-ar bucura să se știe considerați așa. Nu mă îndoiesc de faptul că dumneavoastră așa îi vedeți, de aceea și apreciez luările dumneavoastră de poziție în favoarea libertății religioase, doar că mi-ar plăcea să văd afirmată mai des această realitate. Pentru că, da, și eu fac parte dintr-o astfel de asociație. În rest, mă rog ca libertatea în Cristos să mai fie însoțită de libertatea pentru Cristos, măcar așa cum a fost la începutul lui 2020. Doamne, ai milă!

Biserica este la etc, contează doar atunci când se caută vinovați, ca să fie arătată cu degetul...

View more comments

7 days ago

Catalin Raiu #forb

Dezbatere despre relația dintre creștinism și drepturile omului #FoRB #LibertateReligioasa #FreedomOfReligion
www.youtube.com/watch?v=-iy7x52oNGQ
...

Dezbatere despre relația dintre creștinism și drepturile omului #FoRB #LibertateReligioasa #FreedomOfReligion
https://www.youtube.com/watch?v=-iy7x52oNGQ

Comment on Facebook

Discutiile de la noi reflecta o abordare libertariana simplista gen consensul de la Washington, adica mult mai productiv ar fi daca am incerca sa iesim putin din schema, mai ales ca venind dintr o lume a obstii si a dreptului de folosinta, mai pastram reflexe care nu se pupa cu legalismul si individualismul occidental (ceea ce nu e rau, e rau mai curand ce am facut din ele, p fi citati destui in genul E Ostrom) si atunci de ce Plus ca prea mult multe, de ex discutiile din zona comunitariana, care tind spre o abordare pozitiva a dreptului drepturilor mai curand decat universala in sensul consacrat de rationalismul iluminist (gen joseph ratz, john gray etc), ne scapa quasi integral, ca sa nu mai vorbesc de baietii din uk ca J Milbank si compania, care au lansat o critica sustinuta din anii 90 a liberalism lui (post liberalism) de pe pozitii teologice Ca idee academic.oup.com/ojlr/article-abstract/1/1/203/1547656?redirectedFrom=PDF

View more comments

Load more

#NeverAgain #FoRB #FoRBRomania ...

Celebrating Queen’s Birthday 🇬🇧 ...

Warm wishes to the Jewish Community celebrating #RoshHashanah this weekend! May it be a year of peace and health! Shana Tova, Happy New Year! #FoRB #freedomofreligion #FoRBRomania ...

#FoRB #FoRBRomania #CatalinRaiu #religiousfreedom ...

This error message is only visible to WordPress admins

Error: API requests are being delayed. New posts will not be retrieved for at least 5 minutes.

Află ce e nou