Botezul bebelușilor

Back to Blog
Botezul bebelusilor
Posted by: Cătălin Raiu Tags: , , , , , , , , , , , Comments: 0

„moarte”, „atentat la siguranța națională”, „kitsch”, „vite” sau „jidan-pocăit” sunt doar câteva dintre cuvintele prin care viața religioasă este prezentată în spațiul public. Violența limbajului atinge cote alarmante, ceea ce denotă lipsa de moderație și de moderare a discursului public în sensul european și democratic al libertății religioase. Dintre episoadele recente, cel mai tragic este cel al decesului bebelușului din Suceava. În așteptarea rezultatelor oficiale ale autopsiei și anchetei penale, trecem în revistă limitele exercitării libertății religioase conform standardelor internaționale și angajamentelor asumate de țara noastră.

Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, 1966:

art. 18 (4) „Statele părți la prezentul pact se angajează să respecte libertatea părinților și, atunci când este cazul, a tutorilor legali, de a asigura educația religioasă și morală a copiilor lor în conformitate cu propriile convingeri”.

Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, 1989:

art. 14 (1). Statele părți vor respecta dreptul copilului la libertatea de gândire, de conștiință și religie. 2. Statele părți vor respecta drepturile și obligațiile părinților sau, după caz, ale reprezentanților legali ai copilului de a-l îndruma în exercitarea dreptului sus-menționat, de o manieră care să corespundă capacităților în formare ale acestuia. 3. Libertatea de a-și manifesta propriile convingeri religioase sau alte convingeri nu poate fi îngrădită decât de restricțiile prevăzute în mod expres de lege și care sunt necesare pentru protecția securității publice, a ordinii publice, a sănătății publice și a bunelor moravuri sau a libertăților și drepturilor fundamentale ale altora.

Astfel, pe de o parte, copilul este titular de drepturi în materie de libertate religioasă, pe de altă parte, părinții/tutorii au dreptul de a furniza direcțiile în exercitarea libertății religioase. Cele două aliniate nu sunt antitetice, ci trebuie citite împreună: părinții au dreptul de a familiariza copiii cu o anumită credință religioasă și de a decide dacă copilul urmează sau nu o anumită formă de educație religioasă până la punctul în care impunerea unor credințe este în răspăr cu bunăstarea generală a copilului. Este important de semnalat absența statului în acest proces. Din punct de vedere doctrinar, statul stă în afara formării religioase pentru că familia este considerată cadrul natural al devenirii/maturizării copilului sub toate aspectele.

Când e legitim să botezăm copiii?

Când vorbim de botezul bebelușilor suntem clar în afara contextului în care o anumită manifestare religioasă poate fi contrară copilului, chiar dacă copilul descoperă la maturitate că i se potrivește o altă credință religioasă sau nicio credință religioase. La fel cum mersul cu copilul în parc sau la un concert, deși copilului va descoperi că nu agreează plimbatul în parc sau un anumit gen de muzică, nu sunt acțiuni care să interfereze negativ cu dezvoltarea generală a copilului, tot astfel aducerea bebelușului la botez la doar câteva luni de viață nu-i știrbește libertatea religioasă.  În primii ani de viață, bunăstarea generală a copilului depinde în mod direct și aproape exclusiv de părinți. Astfel, părinții au dreptul „să organizeze viața familiei în conformitate cu credința lor religioasă” (art. 5 (1) din Declarația privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță și discriminare bazate pe religie sau credință, ONU, 1981).

Libertatea religioasă nu trebuie citită doar în sens negativ sau restrictiv (freedom from religion), ci și în sens pozitiv ca dreptul de a-ți manifesta vocația religioasă (freedom of religion). Dacă alegerea de către părinți a unei credințe religioase prin botez la doar câteva luni de viață ar însemna încălcarea libertății religioase, atunci și privarea copilului de identificarea acestuia cu respectiva credință religioasă prin nebotezarea lui, poate fi, la limită, considerată tot un gest în răspăr cu libertatea religioasă. În fapt, a alege să nu alegi e tot o alegere. Dacă părinții care își botează copiii la vârsta fragedă fac o alegere abuzivă în legătură cu viitorul copiilor, de ce părinții care nu-și botează copiii nu fac tot o alegere abuzivă? Logic vorbind, din perspectiva libertății religioase orice opțiune este la fel de legitimă.

O altă nuanță adesea trecută cu vederea este faptul că nu există nicăieri stipulat explicit dreptul constituțional la botez sau cununie religioasă. Accesul la aceste gesturi liturgice se află la intersecția dintre libertatea religioasă a persoanei care solicită, respectiv autonomia organizației religioase care poate accepta solicitarea sau nu. La fel, nu există stipulat nici dreptul unui copil de a se naște într-o familie neutră din punct de vedere religios și care să fie obligată să crească copilul complet ferit de vreo identitate religioasă. Într-adevăr, sunt unii părinți care-și propun în mod deliberat să nu-și influențeze copilul din punct de vedere religios. Este dreptul lor la un astfel de comportament, dar nu este o atitudine pe care statul să o promoveze în mod direct la fel cum statul nu promovează nici botezul, nici vreun alt gest liturgic. Toate țin de registrul libertății religioase și au scopul de a bloca dezvoltarea vreunei tentații autoritare din partea statului. Deci, statul nici nu impune, nici nu propune gesturi liturgice lăsând exercitarea acestora strict în zona responsabilității private.

 

Cum pot fi botezați copiii?

Atunci când interferează cu viața religioasă, statul român trebuie să se ghideze în funcție de principiul neutralității religioase (art. 9 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă). Acest principiu larg răspândit în statele membre UE se aplică doar statului, nu și societății sau familiilor. Astfel, părinții nu pot fi obligați să rămână neutri religios în relația cu copiii lor. În fapt, pentru mulți dintre noi religia este o realitate prezentă în multe sfere ale vieții, ea nu poate fi decupată din viața de zi cu zi și izolată sau neutralizată. Există o pluralitate de ceremonii legate de tradiții care se manifestă la nașterea unui copil (ex: ceremonialul secular al primei băițe, circumcizia, botezul sau tăiatul moțului la 1 an de viață) și care sunt legitime indiferent de proiecția lor (ne-)religioasă.

Cu toate acestea, există limitări impuse de standardele internaționale privind libertatea religioasă în cazul copiilor: „practicile unei religii sau convingeri în care este crescut copilul trebuie să nu fie dăunătoare sănătății sale fizice și mentale și întregii sale dezvoltări” (art. 5 (5) din Declarația privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță și discriminare bazate pe religie sau credință, 1981), articol care co-responsabilizează părinții și preotul, dar nu blochează posibilitatea botezului bebelușilor.

Precauțiile din spatele acestor principii din tratatele și convențiile internaționale sunt legate de practica unor state de a interveni abuziv în interiorul familiilor, în special în cazul celor asociate noilor mișcări religioase sau „secte”, așa cum sunt stigmatizate deseori anumite comunități religioase. În cazuri extreme, copiii au fost luați din mijlocul familiilor sub pretextul unor comportamente religioase „deviante”. De asemenea, o altă categorie vulnerabilă este cea a convertiților în cazul țărilor cu religie de stat. Aceștia sunt marginalizați social, iar în caz de divorț, copiii merg în custodia părintelui cu comportament religios „normal” (ex: Liban).

Ca principiu general, părinții pot gestiona maturizarea copiilor lor inclusiv în dimensiunea religioasă, dar fără a afecta capacitățile de dezvoltare ale copilului. Libertatea religioasă a copilului, precum și dreptul părinților de a ghida educația copilului trebuie văzute drept consonante. Se pleacă de la ipoteza că părinții, copiii și comunitatea religioasă se află într-o relație armonioasă de interdependență și exercitare mutuală a drepturilor, că părinții, nu statul, au rolul de custozi naturali ai copilului, iar copiii se dezvoltă cel mai bine în familia în care s-au născut. Există totuși situații când statul intervine legitim, cum ar fi violența domestică, abuzul, incestul etc.

Încă din 1987, primul raportor special pe libertate religioasă al ONU, portughezul Angelo d’Almeida Ribeiro, observa în anumite țări faptul că interferența statului în chestiuni de cult este din ce în ce mai agresivă și arăta că circumcizia evreilor este parte a exercitării libertății religioase și orice presupusă restricționare a acesteia este o limitare a libertății religioase.

Astăzi, dezbaterea la nivel global referitoare gesturi liturgice la care iau parte bebelușii este centrată nu pe botez, cât mai ales pe circumcizie, dintr-un motiv foarte simplu: conform Organizației Mondiale a Sănătății, aproximativ o treime din populația de sex masculin din lume este circumcisă, gestul motivat eminamente religios fiind întâlnit nu doar la evrei, ci și la unii musulmani, copți, ortodocșii etiopieni și alții.

Recent, pe fondul valului crescând de antisemitism în Danemarca (noiembrie 2020) câțiva parlamentari din cadrul opoziției extremiste au solicitat interzicerea circumciziei până la vârsta de 18 ani prin lege sau efectuarea acesteia sub anestezie. Contraargumentul guvernului danez a fost acela că practica circumciziei este perfect legitimă din perspectiva libertății religioase, atât timp cât gestul este făcut cu acceptul părinților, iar cei care-l efectuează au cunoștințele medicale și practice necesare.

Trebuie să facem distincție între un caz particular în care un bebeluș a suferit sau chiar murit din cauza lipsei de îndemânare a preotului sau a lipsei de responsabilitate a celor care trebuie să-i poarte de grijă în mod direct și practica generalizată a întreitei afundări din ritul bizantin. La fel, trebuie să facem distincția între atacatorul bisericii românești din Ierusalim și religia sau/și etnia din care acesta face parte sau dintre teroriștii musulmani și religia islamică. În egală măsură, responsabilitatea juridică pentru moartea bebelușului din Suceava nu poate fi camuflată într-o retorică liturgică mistică, ci trebuie identificată cu maximă precizie. Tragicul episod trebuie să servească drept reper pentru mult mai multă prudență.

Soluția?

Nici Biserica Ortodoxă nu poate fi obligată să-și schimbe ritualul botezului, nici evreii ritualul circumciziei și nici alte comunități religioase atât timp cât statul nu demonstrează că gesturile liturgice respective pun în pericol sănătatea publică; Accidentele tragice apărute trebuie, însă, să dea de gândit tuturor actorilor implicați, iar responsabilitatea să fie asumată;

Statul are mandatul garantării libertății religioase și al neutralității. Prin urmare, nu Biserica este datoare să se protejeze de vocile acide din societate, ci statul e dator să comunice, nu prin vorbe, ci prin politici publice concrete care sunt rațiunile libertății religioase.

Tocmai principiul neutralității religioase obligă statul la a modera astfel tensiuni prin promovarea standardelor libertății religioase: non-intervenția statului în materie de viață liturgică trebuie să fie direct proporțională cu maximizarea intervenției statului în promovarea libertății religioase. Pe cât de tăcut și de absent trebuie să fie statul în chestiuni liturgice, pe atât de vocal și de prezent trebuie să fie în a-și promova neutralitate religioasă ca pe un bun democratic de la care nu are voie să abdice.

 

Cătălin Raiu este membru al panelului de experți pe libertate religioasă al OSCE

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to Blog
Comments Box SVG iconsUsed for the like, share, comment, and reaction icons

2 days ago

Catalin Raiu #forb

Am participat împreună cu Csaba Asztalos, președintele CNCD, la emisiunea moderată de Tiberiu Nica cu tema: Libertatea religioasă în pandemie #FreedomOfReligion #FoRB #FoRBRomania
fb.watch/9vFmmZ96zi/
...

3 days ago

Catalin Raiu #forb

Marking the International Day for Tolerance, #ODIHR is publishing its hate crime data for 2020.

The 2020 data contain information provided by participating States, civil society and international organizations. This includes official data reported by 42 states, including disaggregated official hate crime statistics for 36 countries.

The data also include information on hate incidents in 46 participating States, as reported by 136 civil society groups, UNHCR and OSCE missions. These contributions amount to 7,181 hate incidents, including 3,173 disaggregated statistical incidents and 4,008 descriptive incidents.
#FreedomOfReligion #FoRB #OSCE
hatecrime.osce.org/hate-crime-data?year=2020-
...

Marking the International Day for Tolerance, #ODIHR is publishing its hate crime data for 2020.

The 2020 data contain information provided by participating States, civil society and international organizations. This includes official data reported by 42 states, including disaggregated official hate crime statistics for 36 countries.

The data also include information on hate incidents in 46 participating States, as reported by 136 civil society groups, UNHCR and OSCE missions. These contributions amount to 7,181 hate incidents, including 3,173 disaggregated statistical incidents and 4,008 descriptive incidents.  
#FreedomOfReligion #FoRB #OSCE
https://hatecrime.osce.org/hate-crime-data?year=2020-

4 days ago

Catalin Raiu #forb

Viața religioasă a fost uitată și-n acest program de guvernare. Cultele religioase sunt menționate doar accidental acolo unde statul are nevoie de legitimitatea politică a Bisericii (ex: campania de vaccinare și pactul național de solidaritate). Bisericii i se cere să gireze cu legitimitatea ei politicile statului, este văzută ca subiect al guvernării, nu și ca obiect, în ciuda faptului că în România 🇹🇩 peste 99% din populație își declară calitatea de membru al unui din cele 18 culte religioase.
Statul e interesat de ce poate FACE Biserica pentru societate, nu de ceea ce ESTE Biserica în societate. Ca și în perioada de debut a pandemiei, statul pare interesat de instrumentalizarea politică a cultelor religioase, nu de modalitatea în care libertatea religioasă ca drept fundamental al omului este structurată și detaliată în politici publice.
Tot risipită printre rânduri, „#religia” este asociată cu minoritățile naționale doar ca justificare democratică a corporatizării deciziei politice nu pentru a armoniza relația dintre drepturile fundamentale sau coordonarea de politici publice inclusiv în zona dialogului interreligios și interconfesional.
Nu e întâmplătoare această lipsă de interes dublată de o lipsă acută de expertiză pe domeniul relației stat-culte având în vedere că în ultimii 2 ani am asistat deopotrivă la decizii stângace privind restricționarea vieții religioase în pandemie sancționate de Curtea de Apel din București, la o lipsă acută de comunicare și mai ales la absența unui cadru predictibil care să guverneze relația dintre stat și culte în beneficiul întregii societăți prin intermediul libertății religioase.
Dincolo de aceste lucruri, pandemia ne-a arătat că, față de multe țări din Uniunea Europeană 🇪🇺, relația stat culte din România suferă de câteva patologii:
1. Nu e normată de principiul libertății religioase, ci e mai degrabă corporatizată pe rețete interbelice sau comuniste;
2. Nu aveam o strategie națională care să acopere intențiile publice referitoare la viața religioasă; așadar, nu există o predictibilitate în privința politicilor publice;
3. E bazată pe înțelegeri informale, tăinuite și exclusiviste, nu articulată într-o platformă de comunicare transparentă și incluzivă care să implice toți actorii legitim interesați, așa cum recomandă #OSCE și cum practică țări precum Marea Britanie🇬🇧;

Nici în acest program de guvernare nu avem nici măcar un angajament formal de respectare a principiilor care guvernează viața religioasă în Europa: libertatea religioasă, autonomia cultelor (pusă sub semnul întrebării în pandemie și reparată doar parțial de instanța de judecată), predictibilitate, subsidiaritate și transparență decizională.
Absența referințelor la religie/culte în programul de guvernare nu face decât să țină țara noastră la distanță de bunele practici europene, în proximitatea nostalgiilor non-democratice și într-o indiferență malignă față de libertatea religioasă.
...

Comment on Facebook

Observații corecte, domnule Raiu. Mi-ar plăcea tare mult dacă pe lângă termenul „culte” ar apărea în comentariile dumneavoastră și termenii „asociații religioase” și „grupuri religioase”, întrucât nu toți cei peste 99% dintre credincioși fac parte din cele 18 culte din România. Și credincioșii din asocieri și grupări religioase mai mici sunt importanți și s-ar bucura să se știe considerați așa. Nu mă îndoiesc de faptul că dumneavoastră așa îi vedeți, de aceea și apreciez luările dumneavoastră de poziție în favoarea libertății religioase, doar că mi-ar plăcea să văd afirmată mai des această realitate. Pentru că, da, și eu fac parte dintr-o astfel de asociație. În rest, mă rog ca libertatea în Cristos să mai fie însoțită de libertatea pentru Cristos, măcar așa cum a fost la începutul lui 2020. Doamne, ai milă!

Biserica este la etc, contează doar atunci când se caută vinovați, ca să fie arătată cu degetul...

View more comments

7 days ago

Catalin Raiu #forb

Dezbatere despre relația dintre creștinism și drepturile omului #FoRB #LibertateReligioasa #FreedomOfReligion
www.youtube.com/watch?v=-iy7x52oNGQ
...

Dezbatere despre relația dintre creștinism și drepturile omului #FoRB #LibertateReligioasa #FreedomOfReligion
https://www.youtube.com/watch?v=-iy7x52oNGQ

Comment on Facebook

Discutiile de la noi reflecta o abordare libertariana simplista gen consensul de la Washington, adica mult mai productiv ar fi daca am incerca sa iesim putin din schema, mai ales ca venind dintr o lume a obstii si a dreptului de folosinta, mai pastram reflexe care nu se pupa cu legalismul si individualismul occidental (ceea ce nu e rau, e rau mai curand ce am facut din ele, p fi citati destui in genul E Ostrom) si atunci de ce Plus ca prea mult multe, de ex discutiile din zona comunitariana, care tind spre o abordare pozitiva a dreptului drepturilor mai curand decat universala in sensul consacrat de rationalismul iluminist (gen joseph ratz, john gray etc), ne scapa quasi integral, ca sa nu mai vorbesc de baietii din uk ca J Milbank si compania, care au lansat o critica sustinuta din anii 90 a liberalism lui (post liberalism) de pe pozitii teologice Ca idee academic.oup.com/ojlr/article-abstract/1/1/203/1547656?redirectedFrom=PDF

View more comments

Load more

#NeverAgain #FoRB #FoRBRomania ...

Celebrating Queen’s Birthday 🇬🇧 ...

Warm wishes to the Jewish Community celebrating #RoshHashanah this weekend! May it be a year of peace and health! Shana Tova, Happy New Year! #FoRB #freedomofreligion #FoRBRomania ...

#FoRB #FoRBRomania #CatalinRaiu #religiousfreedom ...

This error message is only visible to WordPress admins

Error: API requests are being delayed. New posts will not be retrieved for at least 5 minutes.

Află ce e nou